Acceptarea tacită a livrării: ce efecte produce și cum te protejează avocatul Vladimir Naciu

În multe contracte B2B, „livrarea” nu se încheie când marfa ajunge la rampă, ci când este acceptată. Problema apare când acceptarea se produce „în tăcere”: recepție semnată în grabă, fără mențiuni, marfă pusă imediat în producție, factură achitată, niciun e-mail de obiecții. Din acel moment, raportul de forțe se schimbă. Avocat Vladimir Naciu te ajută să păstrezi controlul asupra probelor și a termenelor, înainte să devină „prea târziu” în mod practic.

Când „tăcerea” devine acceptare

Acceptarea tacită apare atunci când comportamentul cumpărătorului arată că a primit și a preluat bunurile ca fiind conforme: depozitare fără rezerve, folosire, revânzare, integrare în flux. Uneori, contractul fixează explicit un termen de verificare (ex: 48/72 ore) și spune că lipsa obiecțiilor echivalează cu acceptarea. Alteori, acceptarea se deduce din acte simple: aviz de însoțire semnat, CMR fără mențiuni, proces-verbal de recepție „curat”.

Efectul nu este doar „de formă”. În practică, acceptarea tacită îți îngustează opțiunile: devine mai greu să invoci neconformități, să ceri înlocuiri, penalități sau rezoluțiunea, pentru că adversarul va susține că ai confirmat livrarea.

Efectele juridice reale în Drept comercial: de la negociere la litigiu

În Drept comercial, disputa rar se poartă pe „cine are dreptate moral”. Se poartă pe cronologie, documente și reacții la timp. Acceptarea tacită poate produce câteva consecințe tipice:

• Mută centrul de greutate al probei: dacă ai acceptat fără rezerve, va trebui să demonstrezi clar neconformitatea și momentul apariției ei.
• Scurtează fereastra de acțiune: termenul de notificare din contract sau uzanțele devin decisive.
• Crește riscul de pierdere a remediilor: înlocuire/retur/discount pot deveni „favor”, nu obligație, dacă nu ai fixat rezervele.
• Complică recuperarea prejudiciului: mai ales dacă bunul a fost folosit sau amestecat cu alte loturi.

De aceea, protecția nu începe „când apare conflictul”, ci în primele ore după livrare.

Protecție în patru pași: control, probatoriu, presiune, direcție

1) Diagnostic rapid și „stabilizare” (primele 24–72 de ore)

Primul obiectiv este să nu pierzi poziția procedurală. Se blochează riscul de acceptare tacită printr-o notificare scurtă, dar corectă: „recepție provizorie”, „verificare în curs”, „rezervă asupra conformității”, „solicitare de constatare”. Notificarea trebuie să fie trasabilă (e-mail cu confirmare, curier, platformă contractuală).

2) Analiză contractuală + cronologie (fără zgomot)

Se extrag din contract clauzele care contează: termene de verificare, condiții de recepție, garanții, penalități, procedura de retur, incoterms, condiții de depozitare. Apoi se construiește o cronologie: când a sosit marfa, cine a semnat, ce documente s-au emis, când s-a constatat problema, ce s-a făcut cu bunul.

Un al doilea pas critic este „curățarea” documentelor: CMR/avize/procese-verbale, poze de la descărcare, rapoarte de calitate, fișe de temperatură, cântare, loturi, trasabilitate. Aici, avocat Vladimir Naciu îți aliniază proba cu strategia, nu invers.

3) Negociere cu pârghii, nu cu speranțe

Negocierea funcționează când adversarul vede risc. Risc înseamnă: probatoriu coerent, termene respectate, cerere clară (înlocuire, remediere, reducere de preț, despăgubiri), plus o alternativă credibilă (expertiză, ordonanță președințială dacă e urgent, acțiune pe preț, măsuri asigurătorii când e cazul). Mesajul trebuie să fie ferm, dar tehnic: „uite ce am, uite ce cer, uite ce urmează”.

4) Litigiu cu direcție, nu cu volum

Când conflictul se duce în instanță, contează să intri cu „dosarul ordonat” încă din prima zi: clauze-cheie, notificări, dovezi ale recepției și ale obiecțiilor, legătura dintre defect și prejudiciu, dovada limitării pagubei (mitigarea). Acceptarea tacită se combate prin demonstrarea rezervelor, a imposibilității verificării imediate sau a viciilor ascunse, după caz, plus printr-o cronologie fără goluri.

Greșeli care te împing, fără să-ți dai seama, spre acceptare tacită

• Semnarea recepției „fără mențiuni” deși verificarea nu s-a făcut.
• Folosirea bunurilor înainte de clarificare (mai ales la materiale consumabile).
• Lipsa separării lotului: amestecarea mărfii defecte cu cea conformă.
• Notificări vagi („nu e ok”) fără date, poze, lot, cantitate, termen.
• Discuții telefonice fără follow-up scris.

Întrebările care fac diferența în minute, nu în luni

1) Dacă am semnat CMR-ul fără obiecții, am pierdut automat?
Nu neapărat. Depinde de contract, de natura neconformității și de ce ai făcut imediat după. Contează dacă defectul era vizibil la livrare sau a apărut ulterior.

2) Pot reclama după ce am folosit o parte din marfă?
Se poate, dar devine mai dificil. Trebuie explicat de ce folosirea era inevitabilă și cum ai păstrat trasabilitatea lotului.

3) E suficient un e-mail de „rezervă”?
E util, dar trebuie să fie concret: lot, cantitate, simptome, poze, solicitare de constatare/remediere și termen de răspuns.

4) Dacă furnizorul spune că „așa e standardul”, ce fac?
Se verifică specificațiile contractuale, fișele tehnice, mostrele, toleranțele, practica anterioară dintre părți și documentele de calitate.

5) Când merită să trec direct la litigiu?
Când există risc de perisabilitate a probelor, când prejudiciul crește rapid, când partea adversă tergiversează sau când valoarea și impactul operațional justifică o măsură fermă.

Când vrei să rămâi la volan, nu în defensivă

Acceptarea tacită nu este „o capcană teoretică”. Este o schimbare de poziție: de la „ai livrat neconform” la „demonstrează că nu ai acceptat”. Protecția corectă înseamnă reacție rapidă, probe curate și o strategie care leagă notificarea, negocierea și, dacă e nevoie, litigarea.

Ai o livrare problematică sau o dispută care se conturează? Scrie la [email protected] sau sună la 0771291605. Într-o discuție scurtă, clarificăm dacă ești deja în zona de acceptare tacită, ce documente trebuie „stabilizate” imediat și cum îți păstrezi opțiunile deschise. Stabilim pașii următori în funcție de obiectivul tău: remediere rapidă, înlocuire, reducere de preț, recuperarea prejudiciului ori o ieșire controlată din contract. În astfel de situații, diferența nu o face dramatismul, ci disciplina: cronologie, notificări corecte, trasabilitate și un plan care pune presiune unde contează. Un demers bine condus scurtează conflictul și îți protejează operaționalul, nu doar „dreptatea” pe hârtie.

Înainte să închizi discuția cu „vedem noi”, merită să închizi breșa procedurală și să îți securizezi poziția. Drept comercial nu iartă întârzierile, dar recompensează reacția calculată.