190,9 miliarde lei în pensiile private: România economisește tot mai mult, dar „linia de sosire” arată diferit pentru participanți

E ușor să privești pensiile private ca pe un mecanism automat: un procent reținut, o unitate de fond, o promisiune pe termen lung. Doar că, din când în când, sistemul ajunge la o dimensiune care obligă la o discuție mai mare decât „cât s-a strâns”. La finalul lui septembrie 2025, pensiile private din România au trecut la 190,9 miliarde lei și au ajuns la 10,3% din PIB. E un salt care spune că banii de pensie au devenit capital cu greutate în economie. Dar cifrele spun și altceva, fără cosmetizări: contribuțiile cresc, conturile se măresc, însă acumularea este puternic concentrată – iar diferențele dintre oameni se văd deja, în timp real, în soldurile din conturi.

Un prag care nu mai poate fi ignorat: 10,3% din PIB în pensiile private

Activele totale ale sistemului (Pilon II + Pilon III) au ajuns la 190,9 miliarde lei la 30 septembrie 2025, în creștere cu 23% față de septembrie 2024 și cu 22% față de finalul lui 2024. Ponderea de 10,3% din PIB este pragul care schimbă statutul pensiilor private: fondurile nu mai sunt doar o formă de economisire pentru indivizi, ci un actor care influențează finanțarea publică și dinamica piețelor. Datele sunt prezentate conform ASF.

Ca dimensiune, Pilonul II domină aproape complet: aproximativ 184,15 miliarde lei. Pilonul III (pensii facultative) urcă la aproximativ 6,75 miliarde lei. Diferența de volum arată, practic, unde se află „miezul” economisirii: în sistemul obligatoriu, nu în cel voluntar.

Pe investiții, profilul rămâne prudent: circa 70% din portofoliu este în instrumente cu venit fix, iar în jur de 25% în acțiuni. Este o structură care urmărește să minimizeze șocurile și să livreze randament pe orizont lung, chiar dacă, în unele luni, unitățile de fond pot fluctua.

Cine contribuie și cât: 9,36 milioane participanți și un an al contribuțiilor accelerate

La final de septembrie 2025, sistemul avea 9,36 milioane de participanți, față de 9,12 milioane la final de 2024. Pilonul II a ajuns la 8,41 milioane, iar Pilonul III la aproape 954.000.

Dincolo de număr, 2025 se remarcă prin bani. În Pilonul II, contribuțiile brute virate în ianuarie–septembrie au ajuns la 16,71 miliarde lei, cu 27% peste aceeași perioadă din 2024. În septembrie s-au strâns aproximativ 1,89 miliarde lei, iar contribuția medie pe participant a fost de circa 411 lei.

În Pilonul III, contribuțiile au însumat 690 milioane lei în primele nouă luni (+28%), iar septembrie a adus aproximativ 80 milioane lei (+26%). Contribuția medie lunară, în jur de 168 lei, spune însă un lucru simplu: economisirea voluntară crește, dar încă depinde de cât spațiu are fiecare în buget.

În acest punct, discuția despre pensiile private din România devine inevitabil una despre capacitatea reală a populației de a economisi și despre cum evoluează veniturile, nu doar despre administrare și randamente.

Ce se vede pe termen scurt: conturi mai mari și plăți tot mai consistente

Pentru participanți, impactul concret se vede în valoarea contului. În Pilonul II, activul mediu pe participant a ajuns la 22.103 lei la 30 septembrie 2025, cu aproximativ 20% peste septembrie 2024. În Pilonul III, valoarea medie a contului este de 7.061 lei.

În paralel, sistemul plătește tot mai mult, semn că intră într-o etapă de maturizare. În primele nouă luni din 2025, Pilonul II a efectuat plăți de aproximativ 1,78 miliarde lei către 52.513 participanți și beneficiari. Pilonul III a plătit aproximativ 180 milioane lei către 11.906 persoane.

Raportul insistă și pe un aspect care contează în percepția publică: activele sunt evaluate la prețurile de piață, ceea ce poate aduce fluctuații pe termen scurt, chiar dacă produsul e conceput pentru un orizont lung. Într-un an volatil, această explicație devine crucială pentru încredere: scăderile lunare nu sunt, automat, pierderi „definitive”.

Unde sunt investiți banii: titlurile de stat ca ancoră, acțiunile ca motor de creștere

În Pilonul II, titlurile de stat au o pondere de 65,5% (în scădere față de 67,1% la final de 2024), iar acțiunile reprezintă 25%. Restul portofoliului include obligațiuni corporative, fonduri de investiții și depozite.

În Pilonul III, structura este asemănătoare: 63,4% titluri de stat și 27,2% acțiuni, plus ponderi mici pentru alte instrumente.

Efectul asupra economiei este direct: fondurile de pensii devin cumpărători majori ai datoriei publice și investitori relevanți pe bursă. Avantajul este stabilitatea; riscul este dependența de economia locală și de costul finanțării statului. Pe măsură ce cresc, activele Pilonului II sunt tot mai legate de dinamica dobânzilor și de stabilitatea macroeconomică.

Cifra care complică povestea: 70% din active la 25% dintre participanți

În Pilonul II, 70% din active sunt deținute de 25% dintre participanți. Raportul arată și extreme care fac diferențele ușor de înțeles: cel mai mare cont ajunge la 3,25 milioane lei, cel mai mic este de 1 leu, iar 20% dintre participanți au sub 1.681 lei.

Aceasta este, practic, fotografia veniturilor din România transpusă în economisire: contribuția urmează salariul și stabilitatea în muncă. Pentru sistem, nu e o anomalie. Pentru societate, e un semnal: dacă veniturile rămân polarizate, polarizarea se vede și în pensii, iar asta poate alimenta presiune publică pentru clarificări și pentru măsuri care să extindă economisirea reală în zonele cu venituri mici.

Și mai e un efect: percepția riscului. Când ai un sold mic, volatilitatea se simte mai apăsat și poate eroda încrederea, chiar dacă, teoretic, produsul e construit pe termen lung.

2026: între creștere, volatilitate și pariul pe economisirea voluntară

Pentru 2026, scenariile depind de trei factori. Primul este ritmul contribuțiilor: dacă se menține, sistemul va continua să crească și să devină și mai important pentru finanțarea economiei. Al doilea este climatul de piață: volatilitatea poate rămâne ridicată, iar comunicarea despre risc și orizontul lung va fi esențială pentru încredere.

Al treilea factor este Pilonul III. Crește, dar încă nu a devenit o formă de economisire larg răspândită, tocmai pentru că depinde de venitul disponibil. În această logică, contribuțiile la Pilonul III sunt un indicator care merită urmărit: arată nu doar intenția de a economisi, ci și capacitatea de a face asta consecvent.

După pragul de 190,9 miliarde lei, pensiile private intră într-o etapă în care nu mai e suficient să crească. Vor fi judecate tot mai mult după un criteriu mai greu: cât de mult din această creștere se transformă, efectiv, în siguranță pentru cât mai mulți dintre cei care contribuie azi.