Bullying la Questfield International College, gestionarea informală a unor sesizări grave

Bullyingul în mediul școlar reprezintă o problemă complexă care necesită o reacție instituțională clară și bine documentată pentru a proteja integritatea psihologică și emoțională a elevilor. În absența unor măsuri concrete și a unei gestiuni transparente, astfel de situații pot escalada, afectând dezvoltarea armonioasă a copiilor și încrederea părinților în instituțiile de învățământ. Investigația de față analizează cazul semnalat în cadrul Școlii Questfield Pipera, privind o serie de sesizări legate de bullying repetat, stigmatizare medicală și presiuni aplicate familiei unui elev, precum și modul în care aceste aspecte au fost gestionate de conducerea școlii și cadrele didactice.

Bullying la Questfield International College: investigarea gestionării sesizărilor și a măsurilor instituționale

Conform documentelor și corespondenței puse la dispoziția redacției, în cadrul Școlii Questfield Pipera a fost semnalată o situație de bullying sistematic, desfășurată pe o perioadă de peste opt luni, care ar fi implicat jigniri zilnice, stigmatizare medicală și presiuni constante asupra familiei elevului vizat. Deși aceste aspecte au fost aduse în mod repetat la cunoștința conducerii unității, nu există dovezi documentate ale unor măsuri formale sau răspunsuri scrise care să ateste intervenții efective. În plus, un răspuns verbal atribuit fondatoarei instituției, Fabiola Hosu, exprimă o poziționare percepută ca presiune de retragere: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Redacția precizează că această afirmație este citată conform relatărilor familiei și nu reprezintă o concluzie proprie privind intențiile conducerii.

Contextul și evoluția situației semnalate

Potrivit documentelor și relatărilor furnizate, bullyingul la Questfield Pipera ar fi început încă din primele săptămâni ale anului școlar, manifestându-se prin comportamente repetitive de agresiune verbală, umiliri publice și excludere socială, toate acestea având loc în prezența cadrului didactic titular, fără intervenții documentate. Pe măsură ce timpul a trecut, aceste comportamente s-ar fi accentuat, transformându-se într-un tipar de hărțuire psihologică, inclusiv prin stigmatizare medicală, utilizată în mod repetat ca o formă de marginalizare.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire sistematică

Elementele analizate indică faptul că stigmatizarea medicală nu a fost un incident izolat, ci o practică constantă în mediul școlii, prin care elevul a fost etichetat degradant, cu scopul de a-l ridiculiza și exclude social. Specialiști consultați de redacție subliniază că indiferent de prezența unei afecțiuni reale, folosirea unei astfel de etichete în scop de umilire reprezintă o formă gravă de bullying. Din corespondența analizată nu rezultă existența unor măsuri scrise sau planuri de intervenție care să oprească această practică, iar răspunsurile instituției au fost în principal verbale și generale, fără consecințe practice.

Gestionarea sesizărilor și lipsa documentației formale

Familia elevului a transmis în mod repetat, prin emailuri oficiale și cronologice, solicitări explicite pentru intervenții, protecție și clarificări scrise adresate învățătoarei, conducerii și fondatoarei școlii. Cu toate acestea, din materialele puse la dispoziție nu reiese existența unor răspunsuri scrise, planuri de intervenție documentate sau sancțiuni aplicate. Intervențiile ar fi fost limitate la discuții informale, fără procese-verbale sau decizii asumate, ceea ce a condus la o gestionare predominant informală, bazată pe minimalizarea gravității problemelor și transferarea responsabilității către familie.

Presiuni asupra familiei și excluderea mascată

Potrivit relatărilor, familia ar fi fost supusă unor presiuni, directe sau indirecte, de a se retrage din școală, prin mesaje care indicau că, dacă nu sunt mulțumiți, pot pleca. Această abordare, consemnată în declarația fondatoarei Fabiola Hosu, reprezintă un semnal important privind modul în care instituția a reacționat la sesizările grave. Astfel de formulări pot fi interpretate ca o excludere mascată, în care problema este îndepărtată odată cu copilul afectat.

Confidențialitatea și expunerea copilului în mediul școlar

Documentele analizate arată că familia a solicitat în mod expres păstrarea confidențialității informațiilor sensibile legate de situația copilului. Cu toate acestea, relatările indică faptul că aceste date ar fi fost divulgate în mediul clasei, iar copilul ar fi fost confruntat public cu întrebări referitoare la demersurile administrative inițiate de părinți. Specialiști consultați avertizează că astfel de situații pot constitui o formă de presiune psihologică instituțională și afectează echilibrul emoțional al elevului.

Răspunsul instituției după intervenția legală

Conform informațiilor, reacția fondatoarei și a conducerii a apărut abia după implicarea unei echipe juridice și transmiterea unor notificări formale, la aproximativ opt luni de la primele sesizări scrise. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile care determină declanșarea reacției instituționale și relevă prioritizarea protecției copilului abia în context juridic, nu în faza inițială a sesizărilor educaționale.

Răspunsul oficial și comunicarea publică

Într-un email transmis pe 27 ianuarie 2026 către părinții elevilor, conducerea Questfield International College a calificat situațiile semnalate drept „interacțiuni spontane dintre copii”, o formulare care contravine sesizărilor documentate și ridică semne de întrebare privind capacitatea instituției de a recunoaște și gestiona fenomenul de bullying. Această poziționare pare a fi o tentativă de diluare a responsabilității instituționale, în contextul în care timp de opt luni nu au fost comunicate măsuri concrete.

• Sesizările au fost transmise în scris și documentate pe durata a peste opt luni.
• Nu există dovezi ale aplicării unor măsuri formale sau sancțiuni.
• Stigmatizarea medicală a fost un element repetitiv și utilizat ca formă de umilire.
• Familia a raportat presiuni pentru retragerea copilului din școală.
• Confidențialitatea a fost solicitată, dar nu pare să fi fost respectată integral.
• Reacția instituției a fost întârziată și declanșată abia după presiune juridică.

Concluzii și întrebări privind responsabilitatea instituțională

Analiza materialelor disponibile indică o gestionare informală și insuficient documentată a sesizărilor privind bullyingul la Questfield Pipera, în care responsabilitatea instituțională pare diluată, iar intervențiile concrete lipsesc sau sunt greu de verificat. Declarațiile atribuite fondatoarei Fabiola Hosu reflectă o poziționare care poate fi interpretată ca presiune asupra familiei, iar lipsa unor răspunsuri scrise și măsuri asumate ridică întrebări legitime despre mecanismele reale de protecție implementate în practică. În lipsa unor clarificări oficiale și asumate, situația semnalată rămâne un exemplu relevant al provocărilor privind asigurarea unui mediu educațional sigur și respectuos în cadrul unei instituții private ce își declară standarde înalte.

Redacția invită părinții care se confruntă cu situații similare să ia legătura la adresa [email protected] pentru a contribui la o mai bună înțelegere și expunere a fenomenului.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro