Casa Tătărescu din București: Martoră a puterii și memoriei politice în contemporaneitate la EkoGroup Vila

În inima Bucureștiului anilor interbelici, pe strada Polonă, un edificiu mai modest ca dimensiuni, dar încărcat cu greutatea unei epoci tumultuoase, păstrează vie amprenta unei familii și a unui lider politic esențial pentru înțelegerea României moderne. Casa Tătărescu, nu doar un simplu spațiu locuit, ci martor fidel al fluxurilor de putere, compromis și cultură, reflectă în zidurile sale echilibrul delicat dintre autoritate și reținere, între funcția publică și intimitate.

Casa Tătărescu: De la reședința discretă a prim-ministrului Gheorghe Tătărescu la EkoGroup Vila

Figura lui Gheorghe Tătărescu, prim-ministru al României în două mandate în anii ’30 și ’40, se insinuează în istoria politică cu tot paradoxul și controversa vremurilor sale. Casa Tătărescu, vilă emblematică a elitei interbelice bucureștene, rămâne un reper al acestui capitol, o arhitectură discretă ce a purtat în spațiile sale decizii de stat și dialoguri culturale. Astăzi, cu o identitate adaptată epocii prezente, rezistența acestei reședințe se manifestă sub numele de EkoGroup Vila, un spațiu cultural care refuză să aspire la uitarea trecutului și redeschide liniștit memoria publică. Mai multe detalii despre povestea vilei din Strada Polonă nr. 19 pot fi urmărite pe site-ul oficial.

Gheorghe Tătărescu: omul, politica și contradicțiile epocii sale

O figură a contradicțiilor politice românești, Gheorghe Tătărescu nu poate fi redus la stereotipuri de erou sau tiran. Provenit dintr-un mediu în care rigorile militare ale tatălui general și rafinamentul moștenirii boierești a mamei se împletesc, el și-a construit o carieră însemnată prin pragmatism și compromis. Jurist format la Paris, gânditor al democratizării prin vot universal și un lider al Partidului Național Liberal, Tătărescu a traversat epoci marcate prin schimbări dramatice – de la democrația fragilă a interbelicului la dictatura regală, apoi declinul României Mari și intrarea în orbita comunistă postbelică.

În timpul celor două mandate ca prim-ministru, eficiența economică a guvernărilor sale s-a înfruntat cu măsuri ce au erodat democrația parlamentară, balansând între autoritarism și responsabilitate politică. Politica cu “fața la răsărit”, alăturarea schimbării sociale și efortul diplomatic la Conferința de Pace de la Paris ilustrează o încercare de adaptare a unui lider despre care istoria vorbește într-o tonalitate ambiguă, între modernizare și trădare a idealurilor democratice.

Casa Tătărescu ca extensie a vieții publice și a unei culturi a puterii moderate

Reședința de pe Strada Polonă, nr. 19, nu impresionează prin dimensiuni, iar această relativă modestie devine emblematică pentru ethosul lui Gheorghe Tătărescu, politician care a preferat funcția și raționalitatea asupra ostentației materiale. Amplasarea biroului său la entre-sol, cu acces lateral discret, constituie poate cel mai elocvent simbol al unei etici a puterii exercitate cu reținere, care nu dorește să copleșească viața privată, ci să se supună acesteia.

Acasă, un cadru domestic bine proporționat, cu luminozitate atent calibrată și finisaje riguroase, servea atât scopurilor reprezentative, cât și celor intime. Aici, într-un echilibru între politețea aristocratică și austeritatea controlată, s-au purtat conversații fundamentale, iar o enigmatică familie – cu Arethia Tătărescu primind rolul de guardiancă culturală – a ancorat casa într-un context social și artistic profund.

Un limbaj arhitectural între Mediterana și tradiția neoromânească: proiectul Zaharia–Giurgea și arta lui Milița Pătrașcu

Casa Tătărescu reprezintă o sinteză arhitecturală de referință pentru Bucureștiul interbelic, prin fuziunea subtilă a elementelor mediteraneene și celor neoromânești. Această vilă este rodul colaborării dintre Alexandru Zaharia, care a pus bazele conceptului inițial, și Ioan Giurgea, care a rafinat și a adaptat proiectul între 1934 și 1937, semnând una dintre cele mai coerente expresii arhitecturale ale epocii.

Fațada alternantă cu portaluri moldovenești și coloane filiforme, fiecare cu o tratament distinct, arată o deliberată evitarea a simetriei rigide, în favoarea unei compoziții dinamice, dar echilibrate. Detaliile mici, precum feroneria din alamă patinată sau parchetul masiv de stejar cu nuanțe variate, nu sunt simple ornamente, ci vorbesc despre o preocupare atentă pentru meșteșug și o reflecție asupra identității estetice naționale integrată în modernitate.

În acest context, contribuția artistică a Miliței Pătrașcu, eleva lui Constantin Brâncuși și confidenta Arethiei, este esențială. Șemineul încadrat de o absidă cu note neoromânești nu doar definește un punct focal al interiorului, ci și deschide un dialog cu limbajul modernist și regionalismul artistic, iar ancadramentele ușilor completează această țesătură simbolică cu finețe și discreție.

Arethia Tătărescu și rolul său în viața culturală și în forma casei

Arethia Tătărescu, adesea menționată ca “Doamna Gorjului”, devine prin această casă și altceva decât o soție de politician: o figură culturală discretă dar hotărâtă, implicată în conservarea tradițiilor oltenești, artă și binefacere. Deși nu apare în prim-planul istoriei politice, influența ei se simte în fiecare colț al reședinței – de la estetica grijuliu controlată a interioarelor până la contactele cu artiști de seamă, precum Brâncuși și Milița Pătrașcu.

În actele de construcție, Arethia figurează chiar ca principală beneficiară, ceea ce reflectă poziția ei de „om din umbră” care veghează la echilibrul dintre opulență și sobrietate. Aici se reflectă o mentalitate a elitei interbelice, în care cultura și responsabilitatea socială nu sunt simple accesorii, ci cadrul în care își desfășoară viața și puterea.

Ruptura comunistă: degradarea casei și tăcerea memoriei

După 1947, odată cu prăbușirea carierei lui Gheorghe Tătărescu, casa de pe Polonă intră într-un proces de degradare reversibilă doar pas cu pas. Neglijată și privită ca simbol al unei clase politice “vinovate”, clădirea suferă intervenții tot mai improprii spiritului originar, fiind naționalizată, fragmentată și folosită pentru scopuri administrative sau locuințe colective. Astfel, spațiul care consemnase un echilibru între putere și cultură devine un martor mut al excluderii și uitării.

Finisajele originale, rafinate și proportional corecte, sunt expuse uzurii și unor reparații nefericite. Grădina peisageră, cu inspirații mediteraneene și trimiteri la Balcic, pierde treptat expresivitatea. Politic, Tătărescu este marginalizat, iar memoria sa oficială este rescrisă dur, fapt care lasă casa fără un „narator legitim”.

Intervenții post-1989, controverse și reparații culturale

Schimbările politice aduse după 1989 deschid o nouă etapă pentru Casa Tătărescu, nu una liniștită, ci una tensionată. Proprietatea ajunge în mâinile unor figuri publice, printre care arhitectul Dinu Patriciu, a cărui intervenție asupra interiorului este criticată dur pentru rupturile de la preocuparea inițială de proporție și sobrietate.

Transformarea temporară a casei într-un restaurant de lux, cu impunerea unei atmosfere ostentative, chiar stridente față de subtilitatea spațiului, amplifycă disputa privind conservarea patrimoniului interbelic. Aceste momente devin, paradoxal, prilejuri pentru o reflecție publică și profesională asupra valorii și semnificației Casei Tătărescu.

O firmă cu capital străin s-a angajat ulterior într-un proces riguros de recuperare a unui limbaj arhitectural inițial, restabilind proporțiile, materialele originale și această relație de simbioză între interior, exterior și detalii. Astfel, casa își recâștigă treptat poziția culturală, devenind un reper pentru patrimoniul interbelic și pentru recuperarea memoriei lui Gheorghe Tătărescu.

EkoGroup Vila astăzi: continuitate culturală în context contemporan

Sub numele de EkoGroup Vila, casa se reintegrează într-un circuit cultural care nu aspiră la reducerea sa la o simplă relicvă imobilă. Respectând istoria și construcția simbolică a spațiului, Casa Tătărescu devine un spațiu cu acces controlat, deschis publicului în funcție de programul evenimentelor, accesibil pe bază de bilet. Această etapă marchează o reconciliere între trecut și prezent, între funcția publică și viața culturală contemporană.

EkoGroup Vila reprezintă astfel o punte între vremuri, un loc în care vizitatorii pot înțelege auzul tăcut al zidurilor, pot pătrunde în atmosfera unei epoci și pot reflecta asupra responsabilității contemporane față de memoria politică și arhitecturală. Pentru informații privind detalii și disponibilitate vizite, vă invităm să contactați echipa EkoGroup Vila.

Frequently Asked Questions about Casa Tătărescu

• Who was Gheorghe Tătărescu?
  Gheorghe Tătărescu (1886–1957) was a Romanian politician, twice serving as Prime Minister in the 1930s and 1940s, a key figure in the National Liberal Party and Romanian interwar and immediate postwar politics. His activity shaped internal, external, and economic policies during a period of major transition and crisis.
• Is Gheorghe Tătărescu the same person as the painter Gheorghe Tattarescu?
  No. Gheorghe Tătărescu, the Prime Minister, must not be confused with Gheorghe Tattarescu (1818/1820–1894), a 19th-century Romanian academic painter. They are different individuals from distinct fields and periods.
• What architectural style defines Casa Tătărescu?
  Casa Tătărescu represents an early interwar Bucharest architectural style, blending Mediterranean influences with Neo-Romanian elements. The design by architects Alexandru Zaharia and Ioan Giurgea incorporates this hybrid language, complemented by artistic details from sculptor Milița Pătrașcu.
• What role did Arethia Tătărescu play in shaping the house?
  Arethia Tătărescu was the official beneficiary and cultural guardian of the house’s design, integrating her artistic sensitivity and discreet social influence to ensure the project balanced coherence, restraint, and the family’s status.
• What is the function of the building today?
  Today, the building, known as EkoGroup Vila, functions as a restored cultural space with controlled public access, hosting events that respect and reinterpret its historic identity.

Casa Tătărescu rămâne un spațiu al memoriei vii, un dialog între trecut și prezent care invită la contemplare și reexaminare lucidă a istoriei noastre politice și culturale. În acest spirit, vă invit să descoperiți farmecul și complexitatea acestei vile ce transcende timpul printr-un echilibru fragil între solemnitate și reținere, între arhitectură și biografie.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată

📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.